Bolile profesionale si evolutia lor

Bolile profesionale, în sensul legislației actuale, sunt afecțiunile care se produc ca urmare a exercitării unei meserii sau profesii cauzate de factori nocivi fizici, chimici, biologici sau psihosociali caracteristici locului de muncă, precum şi de suprasolicitarea diferitelor aparate şi sisteme ale organismului în cadrul procesului de muncă.
Pentru luarea în evidență ca și boală profesională, este necesară existența unui contract de muncă între angajator şi angajat. Sunt considerate de asemenea boli profesionale afecțiunile produse în condițiile enunțate mai sus, afecțiuni suferite de elevi, studenți, ucenici, în timpul efectuării practicii profesionale şi de personalul care lucrează în perioada de probă.
Lista bolilor profesionale ale căror declarare, cercetare și evidenta sunt obligatorii în România sunt prezentate în HG 1425/2006. Lista rămâne teoretic deschisă şi pentru alte boli, pentru care se face dovada relației noxă/suprasolicitare - boală profesională, lista putând fiind revizuită periodic.
În declararea bolilor profesionale în România sunt impuse limite referitoare la perioada de expunere şi durata întreruperii lucrului, singurele boli profesionale care pot fi declarate cu întârziere fiind silicoza şi cancerul profesional.
Bolile legate de profesie sunt afecțiuni cu o largă răspândire cu determinare multifactorială, la care unii factori determinanți sunt de natură profesională; câteva exemple sunt prezentate în HG 1425/2006, dar lista lor este mult mai mare.
Diagnosticul bolilor profesionale
Diagnosticul unei boli profesionale se pune pe cunoaşterea a trei elemente de bază:
1. Stabilirea expunerii profesionale
· Subiectiv: prin anamneza profesională, care cuprinde date relatate de bolnav în legătură cu întregul trecut profesional al muncitorului (profesiuni avute, riscuri profesionale existente la fiecare loc de muncă, perioada de expunere de la începutul activităţii profesionale până în momentul examinării)
· Obiectiv: prin documente oficiale (carnete de muncă, adeverinţe) din care reiese profesiunea şi durata activităţii la fiecare loc de muncă şi buletine de analiză privind determinarea de noxe la locul de muncă
2. Tabloul clinic
· Simptome: rezultă din motivele prezentării la medic şi istoricul bolii, se completează cu antecedentele personale şi heredocolaterale
· Semne: rezultă în urma examenului clinic al pacientului
3. Examene de laborator şi paraclinice
· Indicatori de expunere: reprezintă identificarea toxicelor incriminate în organism sau a produşilor de metabolism (biotransformare) ale toxicelor
· Indicatori de efect biologic: reprezintă modificări de constante biochimice sau hematologice produse sub acţiunea toxicelor, modificări morfologice sau funcţionale ale diferitelor aparate şi sisteme
Erorile de diagnostic survin în urma:
· necunoaşterii sau cunoaşterii superficiale a expunerii profesionale
· interpretării greşite a manifestărilor clinice, istoricului bolii sau examinării obiective superficiale
· interpretări eronate a datelor de laborator sau erori rezultate din prelevarea incorectă, efectuarea incorectă a probelor funcţionale şi analizelor paraclinice
Semnalarea şi declararea bolilor profesionale
Conform legislaţiei în vigoare semnalarea bolilor profesionale se poate face de către orice medic, prin completarea fişei de semnalare BP1, care este trimisă la Autoritatea de Sănătate Publică, Biroul de Medicina Muncii din judeţul unde îşi are sediul întreprinderea.
Consecutiv anchetei la locul de muncă realizate de către medicii de medicina muncii din cadrul DSP, se infirmă sau se confirmă cazul de boală profesională, prin completarea fişei de declarare a cazului de îmbolnăvire profesională BP2.
Tratamentul bolilor profesionale
Tratamentul se bazează pe trei principii:
1. Tratamentul etiologic:
o întreruperea contactului cu factorul etiologic se realizează în cazuri acute prin scoaterea din mediul nociv şi îndepărtarea toxicului neabsorbit încă, iar în cazuri cronice prin spitalizare/concediu medical, schimbarea temporară sau permanentă a locului de muncă
o eliminarea toxicului absorbit în organism
2. Tratamentul patogenic: acţiuni medicale specifice de contracarare a efectului toxicului şi a evoluţiei bolii
3. Tratamentul simptomatic: tratament medical care se adresează simptomelor şi disfuncţionalităţilor aparatelor şi sistemelor organismului
Profilaxia bolilor profesionale
Profilaxia bolilor profesionale se realizează prin două grupe mari de măsuri:
1. Măsuri tehnico-organizatorice, prezentate într-o anumită ordine de priorităţi, legate de eficienţa maximă:
o eliminarea noxei profesionale din procesul tehnologic prin înlocuirea substanţelor nocive sau a tehnologiilor nocive cu altele mai puţin nocive sau infensive;
o izolarea aparaturii generatoare de noxe sau separarea proceselor tehnologice nocive la locul de muncă unde lucrează muncitorii (automatizare, cabine speciale, termoizolare, fonoizolare etc.)
o împiedicarea pătrunderii noxei în aerul loculrilor de muncă (ermetizare, procedee umede pentru pulberi, ventilaţie locală)
o diminuarea concentraţiilor (intensităţilor) noxelor la locurile de muncă sub CMA sau LMA (ventilaţie generală, fonoabsorbţie etc.)
o împiedicarea acţiunii noxei asupra muncitorilor sau diminuarea acestei acţiuni prin resucerea efortului fizic, a suprasolicitărilor fizice şi neuropsihice, reducerea duratei zilei de muncă, regim de muncă corespunzător, condiţii adecvate de odihnă în timpul pauzelor, folosirea echipamentului tehnic de protecţie (măşti, mănuşi, ochelari de protecţie, antifoane etc.)
o realizarea şi buna întreţinere şi funcţionarea anexelor igienico-sanitare (duşuri, băi, vestiare camere de igienă intimă a femeii etc.)
o asigurarea alimentaţiei de protecţiei şi consumarea ei în întreprindere
o efectuarea corectă a instructajului de protecţie a muncii
2. Măsuri medicale:
o recunoaşterea riscului profesional la locurile de muncă prin studiul atent al procesului tehnologic şi al condiţiilor de muncă, determinări obiective şi precizarea cantitativă a noxelor profesionale, studii epidemiologice
o examenul medical la încadrarea în muncă cu respectarea examinărilor ce trebuiesc efectuate şi a contraindicaţiilor medicale, examinarea clinică a aparatelor şi sistemelor organismului (respirator, cardio-vascular, digestiv, renal, ORL, oftalmologic, dermatologic, osteoarticular, neuropsihic), examinarea radiologică pulmonară (RPS), examen de laborator al sângelui (examen serologic pentru lues), examen IDR pentru tuberculină la tinerii până la 24 de ani, precizarea stării fiziologice a femeii (graviditate, alăptare), alte examene conform HG 355/2007
o controlul medical periodic, efectuat prin examinări clinice şi de laborator, în funcţie de tipul noxelor profesionale şi intensitatea lor, care orientează şi periodicitatea examinărilor
o educaţia sanitară, care se adresează cadrelor de conducere tehnică şi administrativă, în scopul realizării de către aceştia a măsurilor tehnico-organizatorice amintite în condiţii de eficienţă maximă şi în ordinea amintită, personalului muncitor în scopul respectării regulilor de igienă individuală, purtarea corectă a echipamentului individual de protecţie, suprimarea fumatului şi diminuarea consumului de alcool, acordarea pimulu ajutor, cunoaşterea şi recunoaşterea primelor simptome de intoxicaţie acută şi cronică profesională, prezentarea la examenele medicale periodice.

sursa: medicina-muncii.info